Mersul la şcoală ar trebui să constituie o îndeletnicire făcută din nevoie şi plăcere, precum inceletnicirea de a coase o haină sau de-a croşeta un pulover, sau şofatul unui autoturism. Înveţi pentru că chiar ai nevoie, chiar te preocupă şi ulterior chiar ai de gând să practici acel lucru.
Provincia noastră este complet de-populată de tineri care, jumătate din ei au plecat “la studii” şi cealaltă jumătate au emigrat în alte ţări. Dacă părinţii ar înceta cu sclifoseala şi cu falsele prejudecăţi, dacă părinţii ar înceta să aibă pretenţia că fiecare copil trebuie neapărat să fie studios şi să ajungă olimpic – atunci, poate că am avea şi nişte mâna de lucru pentru agricultură şi la autostrăzi.
O privire mai atentă la sate spune totul despre cum este guvernată ţara asta. Pe de-o parte avem o populaţie îmbătrânită care stă în faţa porţii şi bârfeşte în timp ce aşteaptă poştaşul să vină cu pensia, şi pe de altă parte avem o generaţie de tineri împinşi cu de-a sila în şcoli (căci legea nu dă voie patronilor să angajeze personal fără studii).
Dar tinerii nu sunt proşti. Ei au început să se uite în jurul lor şi au observat că majoritatea subiectelor care se învaţă în şcoli până la urmă sunt nefolositoare. Pei de ce să mai înveţi algebra şi trigonometrie când poţi să-ţi cumperi un mic calculator stintific de mână, multe telefoane mobile au şi un calculator incorporat. De ce să maii înveţi geografie când ai Google Maps pe telefonul mobil?
Au observat şi tinerii că studiile nu mai reprezintă nicio garanţie şi că banii se pot face şi fără prea multe studii. Ei sunt realişti şi de aceea cred că au un fel de silă de şcoală şi de “dascălii” bugetari. Nu sunt de condamnat pentru asta, cred că şi io aşi avea cam aceaşi sila să-mi pierd timpul prin şcolile din ziua de azi.